Eu sunt Andrei. Unii ma stiti de la televizor. Mai tineti minte reclama aia la biscuiti? Da! Ok. Deci ala sunt eu. Iar acesta este un blog. Dar nu unul culinar. Pentru ca nu mi-am propus sa va invat sa gatiti. Sunt convins ca o faceti mai bine decat mine. Vreau sa invat sa gatesc eu. Asta e un blog cu peripetii din bucatarie... cu aragazul meu vechi si cu lingura mea de lemn. Cu cutitul meu care taie. Sunt actor. Nu vreau sa va invat retete. Vreau sa zambiti.

Adaugat la

Monalisa este un biscuit
Ingrediente:

  • 150g albus (cam 3-4 oua)
  •  200g zahar pudra
  • 200g faina
  • 150g unt

Preparare:

  1. Amestecate, puse la rece apoi la cuptor 2-3 min.
  2. Se poate umple cu ce vrei, de fapt, cata vreme o modelezi in forma de cosulet. N-ai silicon, pune-o pe hartie de copt. Ai grija cu ciocolata topita, Monalisa e fragila.

 

Ciocolata de casa

Macar de ziua mea doream sa fiu si eu competent in bucatarie…se face in 20 min.
Ingrediente:

  • 500g zahar
  •  500g lapte praf
  • 200g cacao
  • 200ml apa
  • 1 pac unt (80%)
  • esenta de vanilie
  • alune de padure/nuci

Preparare:

  1. Intai tapeteaza tava cu folie de plastic, apoi caramelizezi alunele/nucile si abia apoi te apuci de fapt de ciocolata.
  2.  Apa, zahar, cacao le amesteci bine pe foc. Un minut dupa ce au inceput sa fiarba, arunca untul repede si cum s-a topit, stinge focul.
  3. Pune esenta de vanilie, laptele praf, amesteca-le bine si gata. Toarn-o in tava. Pune alunele si las-o la racit.

E ziua mea. Altceva mai bun, nu stiu sa gatesc. Deocamdata…
Cu drag

  • Rusu Consuela

    La muulti ani, Andrei!!!!!!

    • Singur Cook

      Multumeeeesc

  • diana

    la multi ani frumosi si iubiciosi!

    • Singur Cook

      Multumeeeeesc!

  • Elisabeta Vanatoru

    La multi ani fericiti, Andrei! E greu de ales, dar asta e episodul meu favorit (pe care, cu siguranta, o sa-l urmaresc ad nauseam…). Contine nu una, ci doua retete delicioase pe care o sa le incerc cu siguranta saptamina viitoare. Faptul ca pot s-o vad si pe Scumpa de Andreea, e cadoul meu de Craciun, pentru care sunt foarte recunoascatoare. David sugereaza sa subtitrezi episoadele in engleza, ceea ce ti-ar mari audienta cu siguranta. Are 16 ani si este foarte priceput in ale jocului pe calculator, asa cum, banuiesc, este si Eric.
    Inca ceva, Andrei: Valiza cu Euro e pe undeva, pe aproape… :) Keep looking! xoxo

    • Singur Cook

      Multumeeeeesc!!

  • Roxana M

    Data viitoare sa imparti si prin cartier, sa gustam si noi vecinii! La multi ani! :D

    • Singur Cook

      O sa fac sampling la Eden :)) Cine stie, daca nu ma gasesc sponsorii poate ma fac producator de ciocolata!!

  • Mary Ioana

    Multi ani fericiti!Bune retetele,dar numai pentru copii si tineret.

    • Singur Cook

      Multumesc! Dar de ce pentru tineret? Cine spune ca rata, somonul, vaca, tonul, calamarii sau ciocolata au limita de varsta?

      • Mary Ioana

        Din pacate,cam au… ori ingrasa,ori sunt scumpe,ori cresc glicemia/ colesterolul.Ceva de dieta se poate?Glumesc,desigur.Oricum,urmaresc cu mare placere episoadele si ma binedispun.Asta este si scopul,nu?Atins!Multumiri si ,,Sarbatori fericite!”Fara dieta!

  • Cristian T. Grigore

    Stimate domnule Aradits,

    Inainte de toate “La multi Ani!”. Ma bucur sa vad ca porti frumos cele 41 de primaveri, aceeasi varsta pe care o voi implini si eu peste doua zile.
    Vreau sa spun ca noi te urmarim din primul sezon al “Te cunosc de undeva” iar nevasta-mea a facut o adevarata pasiune pentru tine, lucru care nu ma deranjeaza prea mult, avand in vedere ca si eu nutresc aceleasi deosebite sentimente pentru Pudelu’. Si pentru Flavia. Si pentru inca o dansatoare. Dar mai ales pentru Pudelu’.

    Bineinteles ca auzisem de mult de ciocolata ta, drept urmare casa mea a fost in sarbatoare atunci cand ai creat “Singur Cook” iar in urma cu cateva zile cand ai postat reteta, a trebuit s-o prind pe nevasta-mea cu plasa de fluturi, deoarece topaia ca popcornu’ prin sufragerie de bucurie.

    Ne mai rezistand presiunilor (nevasta-mea e scorpion si nu-ti imaginezi cat de persuasiva e) si dupa o scurta disputa legata de alune – io voiam cicolata simpla, ea ca nu, “o facem ca Orodici draga, daca pune Orodici alune, punem si noi !!!” ( “Bine ca n-a pus piulite, ca nebuna ma trimitea si la Hornbach” am mormait io-n barba, nu prea tare ca ma trezeam cu telu-n ceafa ) – ieri am purces sa cumpar tot ce scriai tu ca trebuie pentru ciocalata miracol.

    Le-am gasit usor, aproape pe toate, mai putin cacao neagra, dupa care m-am falfait prin 3 supermarket-uri.
    Vin cu sacosa acasa si ii spun sotiei foarte incantat: “Mama, am gasit solutia! Avand in vedere ca avem doua pungi de lapte praf in greutate totala da 630 g, putem face 2 tavite, una cu alune, una fara, calculand pro-rata gramajul celorlalte ingrediente”. Dupa ce s-a uitat la mine c-o privire de diva usor condescendenta, a decretat suav:” EU NU SCHIMB RETETA LUI ORODICI, CLAR??!!!”

    Orice incercari matematico-culinare de a-i demonstra ca nu-ti busesc reteta si ca o crestere simultana cu acelasi procentaj a tuturor ingredientelor nu duce la distrugerea calitatii produsului finit ci doar al masei acestuia, a lasat-o rece ca cadavru. Pana la urma, dupa milioane de insistente, a fost de acord ca in tava ei sa-mi opreasca si mie un coltisor fara alune, asa de pofta. “Si hai” ma goni ea, “du-te si stai cu copii, ca acum am treaba”.

    M-am retras cu prichindeii in sufragerie si in timp ce-mi indeplineam cu abnegatie si devotament rolul de octopod (cu o mana biberonul, cu o mana leganatul lu’ ala micu’ si cu celelalte o scoteam pe sor’sa de sub canapéa, masa, calorifer si pe unde-i mai dadea prin cap sa se strecoare), usa bucatariei se tranteste de perete si apare nevasta-mea trimfatoare: “ Vor iesi 2 tavi!! Orodici a dat reteta pentru portie dubla!”
    Plina de marinimie mi-a spus ca o tava va fi a mea, fara alune. Desigur, meritul va apartinea amandurora in totalitatea, io neprimind niciun procent pentru ca am cumparat fiecare ingredient in dublu exemplar.

    Vreme de 45 de minute din bucatarie se auzeau zgomotele unor lupte crancene. Alunele trozneau, mixerul vuia amenintator in tentativa de amestecare a laptelui cu praful de cacao, iar untul..ei bine, contrar tuturor asteptarilor si previziunilor tale, untul s-a lasat ucis fara se opuna rezistenta. Apoi s-a lasat linistea…linistea dinaintea furtunii, pentru ca, in cateva minute a iesit nevasta-mea din bucatarie si, cu privirea unei matze stoarse a miorlait “ Nu mi-a iesit decat o taaavaaaa…! Si s-a lipiiiit de oala…si s-a-ntariiiit….” Cuprins de o brusca ingrijorare ( in primul rand pentru oala, ca io urma s-o spal) am incercat s-o consolez : “Lasa mama, sunt
    convins ca-i foarte buna…” Ti-ai gasit…a pus mana pe laptop, s-a proptit pe pagina ta si a inceput sa te judece incet in barba: “ Pai in film apare o cutie de cacao care are doar 100 g, in reteta scrie 200; zice de 500 g de lapte, da’n film sigur n-are atat, etc, etc, etc…” . Dupa 30 de minute se-ntoarce la mine cu o mutra trist triumfatoare si spune: “Orodici m-a indus in eroare! Trebuia sa pun mai multa apa..! In loc de 200 ml, trebuia sa pun 400!” “Bine mama, hai s-o gustam sa vedem ce-a iesit si mai vedem”, zic eu impaciuitor.” Nuuuu, nu-l las asa, eu ii scriu! Pai se poate sa ma-nsele el pe mine???”

    In timpul acestor lamentari, amenintari si dezamagiri, io ma duc afara, iau tava, rup o bucata de asfalt cicolatiu si bag in gura. Domnu’ Aradits… mai maestre…nea Andrei… cea mai buna ciocolata pe care am mancat-o vreodata..! Jur!

    I-am explicat si nevesti-mii,: “Mai femeie, gresita sau nu reteta, ciocolata e dementiala…las-o asa!” Da’ nu, ca ea trebuie sa-ti scrie musai, ca ai indus-o in eroare (vadit incantatata, totusi, ca a iesit buna: “Vezi..? Orodici si cand greseste face bine…manca-l-ar mama pe el!”)

    Asa ca, desi mie mi se rupe daca e sau nu reteta gresita, iti trimit acest mesaj pentru a-ti spune ca a fost printre cele mai bune deserturi pe care le-am mancat in viata mea si ca, daca cumva ai gresit gramajele poti sa le lasi asa. Asta din punctual meu de vedere. Din punctul nevesti-mii cu siguranta nu. Asa ca, daca tii la linistea mea de Sarbatori, fa bine si mai confirma o data reteta, rogu-te..sau infirm-o, nu-mi pasa, da’ lumineaza-mi gospondina din bucataria proprie, respectiv doamna inimii mele din restul casei.

    Daca nu faci asta, crede-ma ca nu voi rezista luuungilor zile de lamentari si jur ca o fac pachet si ti-o trimit la usa!
    Si sa nu vii la mine ca nu te descurci cu doua!!!

    Sluga dumneavoastra preaplecata (cu pluta),
    Cristian T. Grigore

    • Singur Cook

      :))) Confirm pozitiv!!! Cantitatile sunt precum in reteta afisata mai sus. Sigur!
      Acum, eu cumpar un lapte praf “Raraul” are cutii de fix juma de kil. Cacao neagra fac aia de la dr Oetker, exact 200g. Ciocolata tinde sa se intareasca intradevar, d-aia incerc sa ma misc repede. Din momentul in care am pus untul pana am amestecat tot laptele sunt 2-3 minute. Daca sotia a fiert cumva prea mult siropul de zahar si cacao ar putea fi o problema, caci intuiesc, s-o fi evaporat zeama :). O alta varianta de control mai e la final cand pui laptele praf. Daca torni cate un pic si obsevi ca datorita unori factori incomprehesibili ciocolata e mai tare decat, sa zicem o miere in faza incipienta de zaharisire, te opresti si pui mai putin lapte praf. Mie de obicei imi iesea prea moale.. In acest caz puneam lingurite langa tava. Culmea ca si in episod mi-a iesit mai moale decat ar fi trebuit. Ca sa pastrez consistenta de marmelada tare eu am jonglat cu timpul de topire al untului. Or fi si alte variante, dar nu cunosc.
      .. si recunosc, mai fac un lucru pe care l-am taiat la montaj. Cand caramelizez alune/nuci adaug si putina miere. Mi s-a spus ca e toxica mierea fierbinte si ca daca imi asum acest risc personal, treaba mea, dar nu e ok sa dau oamenilor prin mall ciocolata cu potential toxic. Na’ acum mi-am pus toate secretele pe net. Altele nu mai am.
      Sarbatori fericite, in curand apare episodul 8 :))

      • Cristian T. Grigore

        Sar’na mult Andrei!!
        Lapte am luat de la Dr. Oetker, o punga de 250 g. , pt ca mai aveam una de 380 g.acasa :):).
        Cacao neagra am gasit tot de la Dr Oetker, numa ca era la cutii de 100 g., de unde si confuzia din mintea sotiei ( „de ce are Orodici o cutie si io
        doua???”).

        Oricum, eu am incercat sa-i spun ca la cat de buna a iesit, n-aveai cum sa gresesti reteta…da’ n-am staruit prea mult ca tin la integritatea mea corporala :)………..chiar e cea mai buna ciocolata (de casa sau de „serie”) pe care am mancat-o vreodata…limba si toate papilele gustative au dovedit inca de la prima muscatura o ludicitate iesita din comun…e un soi de Maria Buza a deserturilor….:)

        Multumesc inca o data si-ti urez Sarbatori Fericite!

        Cristi
        P.S. osa-ncerc sa ma revansez si sper sa reusesc la un moment dat sa filmez si sa-ti trimit reteta mea de spaghetti carbonara. Stiu, o chestie simpla, cunoscuta si para-cunoscuta, dar totusi gustul face diferenta…

  • Loredana Aliss Bob

    De ce nu merge sunetul.doar la acest episod