Prima oara cand am simtit nevoia impetuoasa de a-mi da haina de pe mine a fost dupa ce am vazut filmul “Iisus din Nazareth” al lui Zefirelli. Cred ca eram in clasa a 7-a, l-am vazut la video-ul unui prieten. Am facut-o. La propriu. Era noiembrie si am vazut un om sarac si infrigurat si i-am dat geaca. Eram foarte mandru si exaltat, am ajuns acasa si asteptam laude. Mama m-a ascultat, m-a privit si mi-a zis cu lacrimi in ochi: “Andrei, era singura ta geaca de iarna, de unde iti iau alta acum?”. Mult timp n-am inteles ce am gresit. Nu facusem gestul din compasiune sincera ci din orgoliu exaltat. Abia asteptam sa povestesc altora ce mare filantrop sensibil sunt. Sigur, pe undeva a mai fost si vina lui Zefirelli care a facut o icoana de film de m-a apucat asa brusc, entuziasmul misionar.
N-as vrea sa repet exemplul, cred ca atunci cand faci o fapta buna, n-ar trebui sa stie stanga ce face dreapta, dar acum cred ca e important sa spun mai departe.

cina singur cook-31cina singur cook-6
Mi-am chemat niste prieteni, am facut o masa, am strans niste bani si i-am donat.. si mi-a iesit lasagna bestial (mi-a zis cineva sa pun suc de portocale peste carne). De sushi nu mai vorbesc, am descoperit in sfarsit secretul orezului care imi iesea intotdeauna prea fleoscait. Culmea, scria chiar pe cutie cum sa-l prepari, dar cine citeste vreodata instructiunile de pe orez?

cina singur cook-2 cina singur cook-21
E un proiect cinstit, (Coca-Cola n-a facut decat sa asigure platforma in schimbul publicitatii) banii se duc unde e nevoie de ei. E la indemana oricui, nu-i musai sa apari la televizor.
Aruncati o privire, sunt oameni simpatici cei care se ocupa de asta.
http://gatimdinsuflet.mixtopia.ro/

#haisamancamimpreuna, #gatimdinsuflet